Mirabela Dauer - Frunza mea albastra

Ne-ar trebui

O mie de ani sa recladim

Ce-am sfaramat aseara

Cu despartirea noastra.

Si nici atunci nu-i sigur

C-am mai putea sa fim

Eu creanga ta de aur

Tu frunza mea albastra.

 

Tristi vom cunoaste

Ceasul lung dupa dezmierdari

Si intreband in stanga si in drepata trecatorii,

Singuri si fara remuscari,

Ne vom ciocni in cosmos

Doar uneori ca norii.

 

Linistea de-atunci

N-o vom mai regasi,

Singuri vom petrece

Cele din urma clipe

In timp ce pescarusul iubirii va muri,

Batand inca o data

Din largile-i aripe.

 

REFREN:

Ne-ar trebui

O mie de ani sa recladim

Ce-am sfaramat aseara

Cu despartirea noastra.

Si nici atunci nu-i sigur

C-am mai putea sa fim

Eu creanga ta de aur

Tu frunza mea, albastra.

 

Linistea de-atunci

N-o vom mai regasi,

Singuri vom petrece

Cele din urma clipe

In timp ce pescarusul iubirii va muri,

Batand inca o data

Din largile-i aripe.

 

REFREN:

Ne-ar trebui

O mie de ani sa recladim

Ce-am sfaramat aseara

Cu despartirea noastra.

Si nici atunci nu-i sigur

C-am mai putea sa fïm

Eu creanga ta de aur

Tu frunza mea albastra.

Leave a comment

You are commenting as guest.

Loading